Traditii

Ca in toate localitatile din judetul Maramures, si in comuna Boiu Mare "civilizatia lemnului" isi spune cuvantul. Atat casa cat si celelalte constructii traditionale din cadrul gospodariei au fost ridicate din lemn de stejar si fag, cu o usoara fundatie de piatra cladita, cu acoperis din paie, sindrila, tigla sau tabla.

Din gospodaria taraneasca putem enumera urmatorele elemente: casa cu una sau doua incaperi si tinda, sura cu grajd, "gabanasul" (camara exterioara), cotetele pentru porci, cotetele pentru gaini, lemnaria, cosarul (costei), privada (W.C.-ul exterior), fantana cu cumpana, cuptorul de paine, vasul pentru adapatul vitelor, stupii cu albine, ocolul pentru oi, poarta si imprejmuirile.

In evolutia gospodariilor din comuna, un rol important l-au avut ocupatiile, starea social-economica, traditia locala, forma de teren, precum si materialele de constructie si experienta mesterilor populari. Gospodariile taranilor exprima situatia economica, gradul de cultura, precum si simtul gospodaresc traditional al fiecarei familii din sat.

Fiecare coltisor al gospodariei este marcat de prezenta omului care isi traieste viata dupa regulile proprii, reguli statornicite de veacuri si care pentru el au capatat statut de lege. Marile momente din viata omului (nasterea, nunta, moartea, jocul taranesc etc.) se desfasoara in acest mic univers.

Astazi, cand noul isi spune cuvantul in toate domeniile, gospodaria taraneasca traditionala sufera si ea o metamorfoza. O serie de constructii din lemn si pamant dispar, fiind inlocuite cu constructii din caramida si beton, etajate si supraetajate. Casele isi imbogatesc numarul incaperilor, isi schimba organizarea spatiilor, isi introduc camera de baie, iar in ultimul timp au microcentrale pentru incalzirea intregii gospodarii.

Interiorul locuintelor este supus obiceiului local, fiind adaptat nevoilor practice si ocupatiilor zilnice ale fiecarei familii. In incaperea principala se aflau: soba, unul sau doua paturi din lemn, lada pentru pastrarea hainelor, masa din lemn lustruita, scaune din lemn, lada de zestre, leaganul pentru copii etc. Actualul interior al caselor s-a adaptat cerintelor moderne, preluand putine elemente traditionale. Din cele mai vechi timpuri, femeile din Boiu Mare au cautat sa infrumuseteze interiorul casei prin tesaturi confectionate cu multa maiestrie. Ele erau facute din canepa, in, bumbac, lana sau combinatii ale acestora. Aparitia macrameului a determinat gospodinele sa confectioneze si mileuri de o rara frumusete.

Portul popular este ca o carte de vizita a fiecarei localitati, exprimand traditia specifica locului. Portul femeiesc cuprinde: camasa de corp, camasa scurta cu dantela la piept, poalele albe cu partea inferioara crosetata, bluza de matase, un sort din bumbac sau lana, batic, vesta de culoare inchisa inflorata cu paiete, margele si opinci sau pantofi cu toc jos. Barbatii purtau camasa alba cu broderii la maneci, vesta neagra, pantaloni albi din lana, opinci sau bocanci, curea lata si palarie sau caciula, in functie de anotimp. Acum costumele traditionale sunt imbracate numai de sarbatori, in restul anului folosindu-se vestimentatie de oras.

Ca de altfel in toata zona etnografica Chioar, in Boiu Mare, obiceiurile au capatat caracter de lege, ca urmare a insusirii si respectarii lor de catre marea majoritate a populatiei.

In general obiceiurile traditionale sunt strans legate de sarbatorile religioase.

Obiceiurile de iarna sunt cele mai frumoase si mult asteptate de locuitorii comunei, ca de altfel peste tot la romani. Prima este sarbatoarea Sfantului Nicolae, in ajunul careia copiii isi aranjeaza incaltamintea la usa pentru a primi darurile de la Mos Nicolae: obiecte de imbracaminte, dulciuri si chiar bani pentru cei cuminti, sau nuielusa pentru cei neascultatori. De la inceputul Postului Craciunului in sate se aud colinde traditionale, ca repetitie pentru Craciun.

Cu o saptamana inainte de Craciun are loc ceremonialul sacrificarii porcului.

In seara de Ajunul Craciunului copiii pornesc in grupuri de 3-5 la colindat prin sat, intai la neamuri si vecini apoi pe la restul caselor. Colindatorii sunt rasplatiti cu colaci, mere si nuci, iar la miezul noptii fiecare se intoarce acasa. Dupa miezul noptii incep sa umble prin sat colindatori adulti. Ei sunt primiti cu vin, horinca, cozonaci si fructe. Fiecare grup se opreste la un moment dat la una din case si petrece impreuna cu gazda pana in zori. Cei batrani se aduna la una din casele lor si canta colinde.

In ziua de Craciun toti satenii, imbracati in costumele traditionale, merg la biserica. in a doua zi de Craciun, dupa ce se intorc de la biserica, satenii organizeaza jocuri taranesti, la una din casele mai mari din sat (mai recent, la caminul cultural).

Noaptea Anului Nou este prilej pentru tot felul de "previziuni" in privinta legaturilor intre fetele si feciorii satului in anul ce vine. Tot in acesta seara, ca gluma, satenii isi schimba pe ascuns portile intre ei, fara a le distruge. In prima zi a Aului Nou, toti credinciosii merg la Biserica, iar copiii umbla cu Plugusorul.

In ajunul Bobotezei sunt sfintite casele, iar de Boboteaza satenii merg la biserica purtand vase cu apa spre a fi sfintita. Acesta apa este folosita de sateni, dar este data si animalelor bolnave pentru a se insanatosi.

De Buna Vestire, inca inainte de rasaritul soarelui, satenii strang crengile si frunzele uscate si le dau foc in mijlocul livezilor, simbolizand arderea raului anului care a trecut.

In Duminica Floriilor sunt cinstiti mortii, sarbatoare cunoscuta sub denumirea de "luminatie". Cu o zi inainte satenii merg la cimitir si curata mormintele, iar duminica merg la ora fixata de preot, care tine in cimitir o slujba de pomenire a mortilor. Gospodinele impart la saraci si copii cocuti, dulciuri si pancove, barbatii se cinstesc cu horinca iar pe morminte se pun lumanari aprinse.

De Sfantul Gheorghe se obisnuieste "udarea" fetelor si celor care poarta numele de Gheorghe.

Dupa Postul Mare si dupa spalarea rituala din noaptea zilei din ajunul Pastelui, familiile merg cu lumanari la biserica aprope de miezul noptii. Preotul incepe slujba afara, biserica este inconjurata de trei ori de credinciosii cu lumanarile aprinse apoi se intra in biserica. A doua zi de Pasti, dupa ce mergeau la biserica, satenii organizau un joc care tinea pana spre miezul noptii.

Exista de asemenea multe obiceiuri legate de evenimente familiale: nasterea unui copil, casatoria, moartea.

Dupa nasterea copilului moasa are grija de copil si de mama timp de trei zile, iar copilul este imbaiat zilnic in apa in care se pun diferite obiecte aducatoare de noroc. Dupa aceea, timp de 40 de zile mama nu primeste vizite si se ingrijeste exclusiv de copil. La 40 de zile de la nastere mama copilului merge la biserica pentru "molitva", iar la sase saptamani are loc botezul. Ritualul botezului este unic in tara. Numele copilului este in general preluat de la bunici sau strabunici. Participantii aduc daruri copilului, de regula imbracaminte.

Cu ocazia casatoriei sunt parcurse anumite etape obligatorii: petitul fetei, mersul pe vedere (vizita de raspuns a parintilor fetei), logodna, casatoria la primarie (in general cu o saptamana inaintea nuntii), cununia la biserica si nunta. Cununia religioasa este precedata de perindarea alaiului, cu dialogurile traditionale, pe la casele mirelui, nasilor si miresei, unde se desfasoara nunta propriu-zisa.

Locuitorii comunei au o fire vesela, fiind gata sa foloseasca orice eveniment deosebit pentru petrecere si bucurie.

Ei sunt si foarte ospitalieri, dovada fiind si obiceiul de a servi cu ceva pe oricine intra in ograda sau casa lor. De regula, musafirul este servit "in fuga" cu slanina, carnati, paine, horinca si vin.